Să
presupunem că într-o relaţie, sentimentele unei persoane contează mai mult
decât contribuţia materială pe care aceasta o aduce.
Să
presupunem că putem accepta în viaţa noastră şi persoane care nu fac totul
perfect din prima încercare.
Să
presupunem că ştim să preţuim şi lucrurile simple (cum ar fi un „Mulţumesc”, „Îmi
pare bine”, „Îmi pare rău”, o încurajare).
Să
presupunem că preţuim şi acele încercări ale oamenilor care nu au avut succes.
Să
presupunem că există şi greşeli făcute fără intenţie.
Să
presupunem că este de apreciat ceea ce face o persoană pentru noi din dorinţa
de a ajuta/a sprijini chiar dacă acţiunea întreprinsă de acea persoană este
lipsită de importanţă pentru noi.
Să
presupunem că suntem persoane importante care merită preţuite indiferent de
greşelile făcute.
Să
presupunem că ceilalţi sunt importanţi şi merită să fie apreciaţi pentru
încercările lor chiar dacă uneori fac greşeli.
Să
presupunem că ceea ce place unei persoane este important chiar dacă nouă nu ne
place.
Să
presupunem că merită să ne bucurăm de lucrurile simple (cum ar fi: vremea
frumoasă, sănătatea, o emisiune plăcută, revederea unei persoane).
Să
presupunem că ceea ce ştim despre o persoană (sau modul în care presupunem că
va acţiona/reacţiona o persoană) este posibil să fie diferit de realitate.
Să
presupunem că trebuie să verificăm (în general orice situaţie) înainte de a
trage concluzii.
Să
presupunem că îndrăzneala şi curajul de a spune şi a face ceea ce simţim sunt
mai importante decât reacţia (posibil negativă) a celorlalţi.
Să
presupunem că merită să riscăm mai des în loc să aşteptăm situaţii ideale şi
lipsite de pericole.
Să
presupunem că injuriile şi criticile pe care le primim reprezintă doar „nemulţumiri
exprimate greşit” şi nu comportamente menite să ne rănească.
Să
presupunem că putem obţine tot ceea ce au reuşit să obţină alţii.
Să
presupunem că este mai sănătos să ne bucurăm în lumea reală (aşa cum este ea)
decât să aşteptăm o lume ideală.
Să
presupunem că putem rezolva orice problemă pe care o întâmpinăm în viaţă.
Să
presupunem că merită să recitim aceste rânduri după ce am eliminat „Să presupunem că”.
