Fiecare
critică are un scop. Fiecare jignire la
rândul ei are un anumit motiv. Uneori acestea apar datorită neînţelegerilor sau
atunci când sunt încălcate drepturi. Alteori, prejudecăţile sau interpretările
eronate ale unor situaţii le generează. Scopul lor nu este „atac la persoană”.
Eşti criticat
ca să îţi aperi drepturile și să conştientizezi că este lipsit de importanţă ce spun alţii despre
tine.
Eşti jignit
ca să îţi aduci aminte că ai o stimă de sine, că eşti o persoană importantă şi contează doar ce crezi tu despre tine. Singurul motiv raţional al jignirilor
este formarea abilităţilor de găsire a soluţiilor pentru rezolvarea problemelor de viaţă socială.
De câte ori
am criticat noi pentru a „ataca” o persoană ? Probabil că niciodată sau poate
pentru a ne descărca / răzbuna. La fel fac şi ceilalţi.
Critica (dacă este criticată persoana și nu o acțiune a ei) este o problemă formulată într’un mod nepotrivit. [ediția a 2-a]
