Fii curios

            „De ce a făcut aşa ?”, „De ce pleacă ?”, „De unde vine ?”, „Unde merge ?”, „Ce face acolo ?” „De ce … ?”, „De ce … ?”, „De ce … ?”– sunt întrebările cu care nepoţelul meu Vlăduț îi asaltează zilnic pe ceilalţi. Deşi uneori devine obositor, această curiozitate îl face interesant. Îi dă acel farmec – al unui copil cu mintea deschisă care vrea să înţeleagă de ce se petrec anumite lucruri în jur.

Nu doar cei mici, toţi cei curioşi au o aură care îi face „mai inteligenţi”. Este spre binele (şi al nostru şi al celorlalţi) să ne punem întrebări şi să căutăm răspunsuri. Să căutăm răspunsurile reale.

Ca un caz particular, în loc să interpretăm atitudinile „nefireşti” drept „atacuri la persoană”, să ne întrebăm: „de ce se manifestă astfel ?”, „ de ce strigă ?”, „ de ce înjură ?”, „ care este motivul real pentru care s-a enervat ?”. Să îi întrebăm şi pe ceilalţi: „ de ce sunt neliniştiţi ?”, „ ce îi nemulţumeşte ?”, „ ce ar vrea să schimbe ?”, „ cum ar dori să se modifice această situaţie ?”, „ ce ar dori să se schimbe şi cum ?”, „ce aşteptări au de la ei/ceilalţi ?”, „care ar fi în opinia lor soluţia corectă ?”.

Şi, poate printre cele mai importante întrebări pentru care este avantajos să cunoaştem răspunsul corect (valabil în orice fel de situaţie): „eu ce vreau în acest moment ?” şi „ce doresc ceilalţi acum ?”.

Minimizarea reacţiilor negative

Uneori (de prea multe ori) exagerăm aspectele negative ale comportamentului uman.

Se întâmplă câteodată ca frazele care ne sunt adresate să doară. Şi cu cât preţuim mai mult persoana din partea căreia vin – cu atât mai accentuat este efectul. Parte din  acestea ni le amintim peste ani și ne frământă.

Printre cele mai supărătoare aspecte pe care le exagerăm:

- o înjurătură care pe moment doare, deși este doar o vorbă nepotrivită venită la un moment dat şi nu un semn de ură. Atât. Nimic mai mult.

- o generalizare de tipul ”tu niciodată ….”,”tu întotdeauna …”, ”nu mă aşteptam la aşaceva din partea ta”, ”eşti cel mai …”,”să nu te văd în viaţa mea”, ”nu am să te iert niciodată”, ”dispari”, ”era de aşteptat ca tu să ….” sunt doar vorbe spuse la furie. Atât. Nimic mai mult.

- etichetele: ”ce prost eşti”, ”ce tâmpit poţi să fii”, ”eşti cu capul”, ”eşti nebun”, sunt doar manifestări ale furiei. Atât. Nimic mai mult.

Sunt vorbe spuse în momente tensionate. Doar vorbe. Atât. Nimic mai mult.

Ar fi frumos...

Ar fi frumos dacă am aprecia tot ce avem.
Ar fi frumos dacă nu ne'am mai plânge deloc. Sunt oameni care au probleme cu adevărat mari comparativ cu ale noastre.
Ar fi frumos dacă am spune tot ce dorim fără să ne mai gândim la ce reacții vor avea ceilalți.
Ar fi frumos dacă am face tot ce dorim fără să ne mai gândim la ce reacții vor avea ceilalți.
Ar fi frumos să riscăm mai mult.
Ar fi frumos să nu mai lăsăm criticile și vorbele dure să ne afecteze. Până la urmă orice comentariu este făcut despre ceva ce am spus/am făcut și nu despre noi.
Ar fi frumos să renunțăm pentru totdeauna la prejudecăți.
Ar fi frumos să ne concentrăm la aspectele plăcute ale vieții.
Ar fi frumos să evidențiem calitățile celorlalți.
Ar fi frumos să ne amintim doar momentele plăcute din trecut. Pe celelalte probabil că nu le mai putem schimba.
Ar fi frumos să ne preocupăm mai mult de ce este cu adevărat frumos.