Fii curios

            „De ce a făcut aşa ?”, „De ce pleacă ?”, „De unde vine ?”, „Unde merge ?”, „Ce face acolo ?” „De ce … ?”, „De ce … ?”, „De ce … ?”– sunt întrebările cu care nepoţelul meu Vlăduț îi asaltează zilnic pe ceilalţi. Deşi uneori devine obositor, această curiozitate îl face interesant. Îi dă acel farmec – al unui copil cu mintea deschisă care vrea să înţeleagă de ce se petrec anumite lucruri în jur.

Nu doar cei mici, toţi cei curioşi au o aură care îi face „mai inteligenţi”. Este spre binele (şi al nostru şi al celorlalţi) să ne punem întrebări şi să căutăm răspunsuri. Să căutăm răspunsurile reale.

Ca un caz particular, în loc să interpretăm atitudinile „nefireşti” drept „atacuri la persoană”, să ne întrebăm: „de ce se manifestă astfel ?”, „ de ce strigă ?”, „ de ce înjură ?”, „ care este motivul real pentru care s-a enervat ?”. Să îi întrebăm şi pe ceilalţi: „ de ce sunt neliniştiţi ?”, „ ce îi nemulţumeşte ?”, „ ce ar vrea să schimbe ?”, „ cum ar dori să se modifice această situaţie ?”, „ ce ar dori să se schimbe şi cum ?”, „ce aşteptări au de la ei/ceilalţi ?”, „care ar fi în opinia lor soluţia corectă ?”.

Şi, poate printre cele mai importante întrebări pentru care este avantajos să cunoaştem răspunsul corect (valabil în orice fel de situaţie): „eu ce vreau în acest moment ?” şi „ce doresc ceilalţi acum ?”.